Cum sari de la una la alta? (69)

În artă, se șterge în mod gradual, intuitiv, deosebirea dintre natural și sintetic (plastic, textil). Paradigmă unică, cu diferență de nuanță, nu opoziții! Scarlett O’Hara = opacă, deși strălucitoare, își pune la bătaie toate farmecele și e sigură pe ea, pe rezultat. Rhett = copoi, mucalit, se preface (surprins) că este copleșit de rugămințile ei. Dialog scânteietor, comic, eficient, spumos. Scarlett se descarcă prea repede, îi bate inima ca unui porumbel, se avântă. E deja departe, în gândul ei. Arde etapele. Reflectori. Are fața iluminată. E într-adevăr încântătoare, dezirabilă, dar el „i-o face”. Gabarit tropic: ochii cât fața. Dacă aprofundezi analogiile, acestea dispar. Ele sunt eficace numai la prima iluzie (crâmpeie). Galateea e „făcută” din eternitate. Nu are „origini”. Femeile sunt păpuși. Există o diferență insesizabilă: categoria opozitivă om-păpușă, viu-mort se anulează, dacă orice ființă poartă mărcile prelucrării productive. Respirația face loc inspirației. Nu trebuie să întorci „capul”. „Insesizabilul”. Oriunde te-ai afla, sunteți împreună. Nu mai are loc „înfundarea”, dezaferentarea, disociația. „Intervalul material” (cantitatea goală, timpul mort, infinitivul lung, perseverativ) se suspendă. A vorbi deschis = a nu nutri „complexe” față de incontrolabil. Ovalul feței se reflectă în inimioara gurii, cu terminația „gropiță”. Frumusețea diseminează, însămânțează. Un amănunt dulce, picant se impune de la sine, în condiții concrete. Cui bate i se va deschide. O scoală din morți. A atins-o din treacăt, nici nu și-a dat seama. Partea se dislocă prin sugestii fine ce nu strică armonia (funcționalitatea) ansamblului. Poezia: grilă selectoare, sită fină. Reține exact trăsătura minimală (pertinentă, semiotică) și elimină paraziții (cei care în mod curent năvălesc în simțurile cele eșuând în dezaferentarea lor – impurități psihologice). Proiecția plastică „apără” simțurile. Poezia are orice ieșire: „afară”! Semul dominant = vertebra vinului. Pe hârtie se „decantează” realitatea. Tropul poate fi recunoscut numai prin proiecție plastică = scris negru pe alb. Imagine „operată”, selectată, drenată. Realitatea propriu-zisă este prea legată în mod automat de vechile automatisme (percepția informalului – conținutul asociat automat) pentru ca vederea (amintirea, apercepția) ei să nu ne tulbure involuntar. În psihologie predomină semnificatul, nu semnificantul (vorbă goală). Semnificatul are suport senzorial, concretețe, semnificantul, încă nu (nu se fixează, nu se întipărește, nu se poate scrie pe apă). În psihologie, accentul cade pe semnificat. În artă, pe semnificant (magic, eficient). În artă, semnificantul „iese în față”, subversionează semnificatul.

Carmen Caragiu (1965-2015)