duminică, 4 octombrie 2015

Cum sari de la una la alta? (60)




Cineva nu se poate relaxa când „are atâtea de făcut”! Tropul a învins Molohul (Groparul). Făt-Frumos! Partituralul. Orizont de așteptare, de întâlnire, de îmbrățișare. „Un lucru început e pe jumătate făcut”. Luna atrage mareele. Celălalt = polul opus, așteptarea, dorul, aleanul, infinitul (fiecare pas e un pas spre el, o bilă albă). Ești cauza bucuriei lui. Îi ești necesară ca aerul.
În artă, individualul (personalul) are valoarea generalului (substrat, esență), clipa, valoarea timpului. Genunchi fandat. Voleu. Dezautomatizare. Asociații noi. Zornăie bănuții. Cauți în poșetă. Zig-zag. Secreție psihică = nu lucruri mari, ci mici. Lucrușoare. Nu respinge (refula) „devenirea”. Selecția informațională devansează psihologia amorfului. Ușiță. Copiii sunt aproape. Semul mic e măricel. „Mic licăr” (văzut de departe, un cătun). Liziera. Basme. Dumbrava minunată. Trebuie să ai soluții ca la matematică, umor, să fii inteligent, fantezist!
Catharsis = se deblochează energia investită în obiect, se neutralizează autoînșelarea conștiinței, uitarea, dedublarea conștient – inconștient). Puricele și elefantul. Dezinvoltura gestului artistic. A vedea rece, fără dragoste, înseamnă a nu cunoaște. Dragostea vărsată în noi de Duhul Sfânt. Ecuația fericirii. Cine se golește se umple = cine se smerește se înalță. Această fericire nu stă în puterea omului.
Selectivitatea estetică nu încarcă inconștientul, nu face „abces”, nu produce conținut refulat, reactiv. Dimpotrivă, are loc drenarea, anxioliza, mătura intestinului se pune în mișcare. Materia se mișcă! Chipuri noi. Necunoscutul. Nu-l cunosc, dar pătrund în lumea lui. Materia „moartă” nu are față, este singură, deformată, agonică, mutilată. Iar acestea sunt încă metafore.
Cum scapi de rest? Metafora nu lasă rest. Cu inconștientul blocat, nu se poate „muri”, nici „trăi”. Deschiderea în închidere. Cei înțelepți s-au făcut nebuni pentru lumea asta. Activ pasiv. Pasiv activ. Drenarea abcesului, deblocarea materiei „moarte”, a inconștientului refulat. Viața! Dulcea sărutare.
Picături în ochi. Tropic local. Figura se repetă. Metaforă la metaforă. Efectul taumaturgic al artei nu ar putea fi altfel obținut decât prin manipulații (intervenții) medicale. Arta = dentist fără dureri. Simțurile se purifică de durere (urâțenie, boală), inconștientul, de potențial negativ. Clipa are durată. Se creează un inconștient (potențial) pozitiv! Arta folosește „potențialul elementar”, semiotic. Nu există „rețete”, doar inspirație, productivitate, după caz. A muri fără grijă de dispariția imaginii. Imaginea = lumină, pulsar.

Carmen Caragiu (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu