sâmbătă, 3 octombrie 2015

Cum sari de la una la alta? (59)


Tocmai înfruntarea ochi în ochi limitează expansiunea Molohului, relevă limita. Arta dă liber posibilului. Lumină verde. Șuvoi subțire. Developarea = revelație = falsificările, minciuna sunt înlăturate. Mă revigorează priveliștea câinelui cronțănind cu atâta poftă la osul pe care omul îl aruncă (deșeu!). Paradox = asocierea lui Eros cu Thanatos. Poezia are orice ieșire. Infinită potențialitate. Posibilul deblocat. Sâmburele ieșit. Calamburul nu se-nfundă! Căsuța scoicii. Și inima-mi la fel, în sânul tău cuprinsă. Limbă de clopoțel. Eliberarea conștiinței surmenate, ca și a corpului = a acțiunii (hiperventilație). Eternitatea pusă pe note sună „altfel”. Incisivitatea metaforică. Ca un șoricar condus după miros ce sapă să dezgroape osul. Metafora = disociere, deja subliminal liber. Cleiul auricular se topește, sfârâie ca uleiul în tigaie. El iese singur din ureche, fără teamă că te vede cineva. Cum iese din coteț un cățel. Corpul nu mai suferă influența deformatoare a fricii (coșmarul hidoșeniei). Seninătate = developare! Timp să stărui. Muzica urcă și coboară în cele mai adânci abisuri, dar rămâne în spațiul auzului, la fel de proximă. Vrej de fasole. Corpul auditoriului nu se mișcă, nu aleargă în urma ei.
Vezi, dom’le, de treabă! Frica accentuează posibilul negativ. „O să mă aduci în stare / Să te strâng de cingătoare”. Se descurcă ea. Are o inteligență excepțională, pe care însă nu o folosește. „N-ai să răzbești niciodată”. Egoismul = mormânt! Mintea se mișcă împotriva rațiunii. Echivalent psihologic aperceptiv. Ireductibil la moarte. Operația = „tăietură”, incizie. Tropul = spirtul, acul, injecția. Seme reunite, coexistente: Eros și Thanatos. Clinostatism. Nu ți-e frică de somn. Inerția nu se face simțită. A fi, a nu fi. Contracondiționare. Un pas înainte = un trop la activ. De fiecare dată, roșul (durerea) are valoare de verde. Bucuria = o fată. În artă, disociația nu apucă să lase în urmă gol. Funcția senzorială a conștiinței nu mai este folosită ca funcție de control (instrumentalism). Tropul este cel mai mâncăcios rozător! Agresiv și hărnicuț. Un șoricel. Omida moare ca să se transforme în fluture. Metaforă = enzimă. Problematică vitală. Dorința de a trăi! Spațiul = ultima frontieră. Misterul ocrotește dorințele.

Carmen Caragiu (1965-2015)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu